next up previous contents
Next: Asupra evolutiei unui sistem Up: Evolutia unui sistem īn Previous: Evolutia unui sistem īn   Cuprins

Evolutie determinista

In mecanica clasica, starile unui sistem controlabil sunt descrise prin puncte $ \emph{x}$ apartinand unei varietati diferentiale simplectice $ (\Bbb{X
},\sigma )$, care atunci cand nu sunt implicate coordonate ciclice, se reduce la un spatiu al fazelor de tip euclidian [53]. $ \sigma
(\bullet ,\bullet )$ este o forma reala, biliniara, antisimetrica si maximal inchisa, iar $ \Bbb{X}$ este o varietate para, cu dimensiune $ 2n$ si in care se pot defini bazele simplectice $ \{e_j,f_j\}_{j=1,...,n}$, prin relatiile $ \sigma (e_j,e_k)=\sigma (f_j,f_k)=0$ si $ \sigma (e_j,f_k)=-\sigma
(f_k,e_j)=\delta _{jk}$, $ j,k=1,...,n$. Coordonatele $ (\xi ^j,\eta ^j)$ ale unui vector $ x\in \Bbb{X}$ sunt date de relatia

$\displaystyle x=\sum_{j=1}^n(\xi ^je_j+\eta ^jf_j)
$

In $ (\Bbb{X
},\sigma )$ se poate defini masura simplectica (Liouville) $ d\mu
(x)=\prod_{j=1}^nd\xi ^jd\eta ^j$ care este aceeasi pentru orice baza simplectica [214]. Se poate introduce operatorul linear $ J$ definit pe $ \Bbb{X}$ defined prin relatiile $ Je_k=-f_k$ si $ Jf_k=e_k$, $ \forall k=1,...,n$. Proprietatile:

$\displaystyle \sigma (Ju,u)\geq 0
$

$\displaystyle \sigma (Ju,v)+\sigma (u,Jv)=0
$

sunt evidente [214]. Un vector tangent la varietate intr-un punct $ x$ este orice element de forma $ \nabla h$, unde $ h$ este orice functie diferentiabila definita pe $ \Bbb{X}$. Astfel, se pot identifica elementele unei baze canonice in spatiul tangent $ \mathcal{T}\Bbb{X}_x$:

$\displaystyle e_j=\frac \partial {\partial \xi ^j},\ f_j=\frac \partial {\partial \eta ^j}
$

respectiv in spatiul dual $ \mathcal{T}^{*}\Bbb{X}_x$ (cotangent):

$\displaystyle e^{*j}=d\xi ^j,\ f^{*j}=d\eta ^j
$

Un camp vectorial se scrie atunci ca:

$\displaystyle F\left( x\right) =\sum_{j=1}^n\left( \frac{\partial h}{\partial \xi ^j}d\xi
^j+\frac{\partial h}{\partial \eta ^j}d\eta ^j\right) \left( x\right)
$

unde $ h$ este o functie diferentiabila. Pentru orice vector $ \mathrm{v}$ tangent la o varietate simplectica se poate defini o 1-forma duala $ \sigma _{
\mathrm{v}}(\mathrm{v}^{\prime })=\sigma \left( \mathrm{v,v}^{\prime
}\right) $, astfel ca aplicatia: $ \mathcal{T}\Bbb{X}_x\rightarrow \mathcal{T}
^{*}\Bbb{X}_x$:

$\displaystyle \mathrm{v}\mapsto \sigma _{\mathrm{v}}
$

este un izomorfism; inversul sau este notat $ \mathcal{I}:\mathcal{T}^{*}\Bbb{
X}_{\emph{x}}\rightarrow \mathcal{T}\Bbb{X}_{\emph{x}}$ $ \cite{Arnold}$ si are aceeasi expresie matriciala ca operatorul simplectic $ J$. Daca $ H$ este o functie diferentiabila definita pe $ \Bbb{X}$ pe care o asociem cu energia sistemului, iar $ dH$ este forma sa diferentiala, atunci $ \mathcal{I}dH$ este un cāmp vectorial, numit cāmp hamiltonian. Evolutia unui sistem care interactioneaza cu un camp de forte ce asigura conservarea energiei $ H$ (conservativ) este data de acest camp vectorial:

$\displaystyle \dot{x}=\mathcal{I}dH(x)$ (1.2.1)

Solutia pentru ecuatia (1.2.1) se poate scrie cu ajutorul unui grup cu parametru de difeomorfisme: $ g^t:\Bbb{X\rightarrow X}$

$\displaystyle x(t)=g^tx(0)
$

numit curentul hamiltonian al functiei $ H$. Curentul hamiltonian este un grup Lie, iar in acest referential matematic general, proprietatile evolutiei sistemului pot fi descrise cu ajutorul acestor grupuri. Daca $ G$ este un grup Lie ce actioneaza tranzitiv pe varietatea $ \Bbb{X},$ se defineste reprezentarea grupului prin $ \varphi _g:$

$\displaystyle \varphi _g\left( x\right) =gx\ \forall g\in G
$

si duala sa $ \varphi _g^{*}$ prin:

$\displaystyle (\varphi _g^{*}F)\left( x\right) =\sum_{j=1}^n\left( \frac{\parti...
...{\partial h\circ \varphi _g}{
\partial \eta ^j}d\eta ^j\right) \left( x\right)
$

Se spune ca un grup $ G$ actioneaza simplectic pe varietatea simplectica $ (\Bbb{X
},\sigma )$, daca:

$\displaystyle \left( \varphi _g^{*}\sigma \right) \left( \mathrm{v,v}^{\prime }...
...{\prime
}\right) =\sigma \left( \mathrm{v,v}^{\prime }\right) \ \forall g\in G
$

Daca un grup actioneaza simplectic, se arata usor [53] ca pentru orice $ g$ exista o marime specifica sistemului care se conserva. Aceasta este:

$\displaystyle J_g=\tilde{g}\cdot \sigma
$

unde vectorul $ \tilde{g}$ din spatiul tangent la grupul Lie $ G$ (interpretat ca varietate diferentiala) este (contra-)imaginea prin aplicatia exponentiala a elementului $ g\in G$ (forma generala a teoremei Noether).


next up previous contents
Next: Asupra evolutiei unui sistem Up: Evolutia unui sistem īn Previous: Evolutia unui sistem īn   Cuprins
root 2002-11-18