In capitolul 2 a fost prezentat rolul teoriei proceselor
stohastice in teoria cuantica. A fost studiata dinamica unui sistem cuantic
deschis pe un exemplu clasic din Optica cuantica (oscilatorul armonic,
descris de o ecuatie master de tip Lindblad), fiind determinata evolutia in
cazul disipatiei fara termen stochastic, cu ajutorul unei dilatii minimale
in algebra 
. S-a propus extinderea formalismului in pentru tratarea
cazului cu termen stochastic, plecand de la formalismul abstract al
operatorilor de tip scalar dezvoltat intre timp in scoala
matematicianului Ciprian Foias, directie in care se pot
continua cercetarile.
In capitolul 4, plecand de la procesul de fuzzificare exprimat ca aplicatie dinamica in imagine Heisenberg, s-a obtinut o expresie alternativa pentru transformarea de stare, diferita de cea uzuala din OQP. Transformarea respecta conditia de covarianta si ofera unele predictii diferite de cele ale solutiei covariante obisnuite. S-au calculat aceste diferente in cazul momentelor unor observabile si in cazul entropiei liniare.
In capitolul 5 s-a prezentat o metoda semianalitica pentru rezolvarea ecuatiei de propagare a undelor elastice intr-un mediu neomogen. Metoda matematica folosita este, in principiu, cea clasica in rezolvarea ecuatiei Schrödinger, anume rezolvarea ecuatiei pentru componentele monocromatice (transformata Fourier temporala), urmata de tranformarea Fourier inversa. Am studiat propagarea undelor acustice (sau ultraacustice) in medii elastice 1-dimensionale neomogene. Exemplul tipic este o bara elastica a carei densitate si/sau modul Young si/sau sectiune transversala pot varia analitic cu dimensiunea. A fost dezvoltata o metoda semianalitica, bazata pe dezvoltare in serie Taylor a solutiei si a functiilor ce descriu neomogenitatea,obtinindu-se ecuatii iterative pentru determinarea coeficientilor transformatei Fourier a solutiei. S-a obtinut o solutie formala valabila pentru cazul general, care a fost aplicata la propagarea componentelor monocromatice si a unor pulsuri finite ( gaussiene si gaussian modulat armonic). Unele din rezultate au fost comparate cu cele obtinute printr-o metoda pur numerica (diferente finite) obtinindu-se coincidenta lor. S-au discutat avantajele relative ale celor doua metode. Propagarea pulsurilor prezinta unele proprietati independente de forma pulsurilor. Astfel amplitudine picului prezinta oscilatii periodice cu aceeasi perioada a neomogenitatii, iar legea de miscare a pulsului variaza periodic in jurul celei corespunzatoare mediului omogen de referinta. Viteza de faza este periodica pentru frecvente foarte mici si foarte mari, iar pentru frecvente intermediare apar efecte de rezonanta.
Capitolul 6 prezinta o metoda de rezolvare a ecuatiei Schrö dinger dependenta de timp care utilizeaza o substitutie de tip Euler, obtinandu-se o relatie de recurenta intre coeficientii substituentului. Metoda poate fi utilizata fie la calcule analitice, pentru dependente simple de operatorul pozitie al operatorului eneregiei potentiale, dar este un instrument util si pentru calcule numerice, in cazuri mai complicate. In acest sens cercetarile pot continua, prin aplicarea metodei la cazuri concrete, de importanta practica.
Capitolul 7 contine doua studii privind masuratoarea Stern-Gerlach, unul referitor la masuratorile indirecte si unul in care este prezentat un model dinamic al decoerentei cuantice. In primul se obtine solutia completa a ecuatiei Pauli - Schrődinger pentru evolutia unui atom cu spin 1/2 si se prezinta o metoda numerica de introducere a unei perturbatii stochastice. Rezultatele numerice arata ca dupa medierea pe un ansamblu statistic de masuratori nu apar diferente majore fata de cazul ideal. In cel de-al doilea studiu este tratat cazul unei masuratori non-exacte cu acelasi dispozitiv, cu indicarea unor parametri ai instrumentului cuantic, cu relevanta experimentala, cu ajutorul carora se pot calcula probabilitatile tuturor masuratorilor de un anumit tip; modelul dinamic propus in ultimul studiu porneste de la caracterul non-separabil (in sens Peres) al hamiltonianului de interactie dintre aparat si sistemul masurat. In anumite ipoteze naturale cu privire la structura hamiltonianului, se obtine o expresie asimptotica in forma diagonal pentru operatorul de stare, deci se arata ca fenomenul transferului de informatie in sine are un rol in decoerenta cuantica la masuratoare.
Capitolul 8 propune un model cinematic al evolutiei generale a unui sistem fizic, utilizand teoria categoriilor; in locul laticilor de propozitii ortomodulare, se folosesc algebre de efecte pentru descrierea proprietatilor sistemului, iar atomii acestor structuri sunt stari pure ale sistemului. Numarul de obiecte al categoriilor se poate reduce prin intermediul unei familii de scufundari, care este analogul unei filtrari topologice.
Lista bibliografica este mai extinsa decât trimiterile stricte din text, în vederea unei încadrari mai bune a problematicii abordate si a unui sprijin pentru cercetarile viitoare.